luni, 21 ianuarie 2013
Nud.
Esti un nud ce merita pictat cu pensula murdara de moarte.Esti dezbracat in fata mea iar oasele iti atarna greu din cauza pacatelor.Parca esti infricosat de propria-ti persoana in timp ce pierdut privesti spre nicaieri.O adiere de vant intra in camera.Tu-ti simti pielea pentru ca acum e rece.Ma pierd deoarece nici macar nu sunt constienta ce faci aici.Hartiile de pe masa zboara.Esti bolnav si vad asta in pupilele dilatate si pielea palida ca luna intr-o seara ce preceda unei zile furtunoase.Nu te mai vazusem de mult,ma facusei sa-ti simt dorul ,iar acum mi te oferi ca o jertfa ,dar eu sunt inlemnita.Imi amintesc povestea noastra despre zile senine cu cer albastru si soare arzator.Imaginar..infect...La fel ca restul vietii noastre aici.Acum tot ce ne ramane e dragoste,pana in zorii zilei urmatoare,dar mi-e frica sa-ti ating epiderma de portelan,sa ranesc martirul ce vine in fata mortii printr-un gest vulgar.Simt sangele pulsandu-mi in vene si-mi musc buza ca un animal salbatic dornic sa sfarame carnea caprioarei.Dragostea noastra reinvie aici inconjurata de sacralitate.Vulgarul nu-si gaseste locul si ne paraseste.Ramanem noi ca doi straini intru singuratate.Tu iti opresti un urlet,te vad cum iti frangi limba cu dintii.Un semn din mana e de ajuns sa intelegi ca eu te vreau asa cum esti,ca poti sa faci ce vrei aici deoarece perfectiunea ta e deja profanata.
Facem dragoste sub clar de luna,iar luna ti-e taina cu care ma invalui .
Schimbare de perspectiva
Am obosit . Ma intreb cati dintre noi sunt terminati psihic sau fizic in perioada asta,cati nu stiu ce trebuie sa spuna sau ce sa faca . Multi.Intalnesc astfel de oameni zilnic cand merg la scoala ,cand ies in oras sau pur si simplu cand ma duc pana la magazin .Traim in lumea asta unde e al naibii de greu sa fii fericit ,unde aspiram la teluri prea mari pentru a le atinge,unde ne izbim de limite la fiecare pas ,iar speranta ni se duce pe apa sambetei .
Ei,ne intrebam cu totii,cu ce am gresit ? De ce fix noi ? De ce sunt oameni care au tot ce vor si noi nu ? AM gresit pentru ca nu stim sa avem incredere,pentru ca am fost dezamagiti de prea multe ori,pentru ca nu stim sa cerem ajutor deoarece nu stim sa-l dam mai departe. Am plecat pe drumul gresit la momentul gresit si am ajuns la un rezultat gresit. Asta e cauza,faptul ca nu suntem in stare sa ne asumam greselile,sa ne dam seama ca suntem o piesa mica intr-un mecanism urias,dar ca schimbarea incepe de la noi.
Asadar,daca vrem sa fim fericiti,de ce nu ne construim singuri fericirea,de ce nu facem schimbari si depunem efort? Pentru ca asa am fost educati,sa asteptam,sa credem ca Dumnezeu are un plan pentru noi si chiar daca stam si ne plangem de mila o sa ajungem in acelasi loc unde am fi ajung muncind .
Astazi e ziua in care spun NU,in care fac ce vreau pentru a obtine ce vreau ,azi am obosit sa astept , azi sunt FERICITA!
vineri, 18 ianuarie 2013
Oricand.
Astazi am deschis ochii dupa mult timp de gandire,dupa ce vantul mi-a inchis pleoapele si am pus geana pe geana.Noi,atat am visat.Cum imi miroaseai pielea si parul si ma sarutai pe crestetul capului,cum chicoteam ca un copil proaspat imbaiat in cuvinte dulci.Tu,mereu acolo,ca un tata si un prieten si un frate si un dusman,tu cel ce imi strange bucatile de suflet aruncate pe jos si le aduna in ceva mai bun si le imbina si le lipeste.Eu care nu stiam cuvinte ,dar stiam gesturi , gesturile tuturor,dar ale tale cel mai bine,te aflam cu ochii inchisi si iti cantam dorul cu sunete nestiute de altcineva.Te iubeam,de asta te cautam in permanenta,de asta ma aratam cu teama si placere,ma deschideam in fata ta,iar tu imi luai mainile si mi le sarutai si imi sorbeai speranta din priviri.Niciodata nu stiam ce crezi,tu nu-mi ziceai.Pentru noi lumea era un fior , cel pe care-l simteam cand ne atingeam .Crezul nostru personal era cel pe care ni-l rostisem in prima noapte de ganduri si pe care-l continuam in toate celelalte pentru ca doream sa fie "pentru totdeauna " ...
Dar azi,azi m-am trezit si mi-am dat seama ca visele raman vise de obicei.
miercuri, 16 ianuarie 2013
back in business
M-am intors.Stiu ca poate parea ciudata revenirea mea brusca,dar asta am simtit ca trebuie sa fac.Orgoliul nemasurat ma impinge sa fac asta,dar ,hei,e inca un motiv.Voi fi tot eu , fara sa ma pierd in clisee,in cuvinte pompoase care nu scot adevaratul sens din spatele lor la iveala .
Sa visati verde :)
luni, 20 decembrie 2010
Scrisoare tie.
Draga omule,
As vrea sa-ti spun tie,cel care va muri
sau va pleca si va lua cu el toate
amintirile sau tot ce il lega odata de
locurile astea.As vrea sa-ti spun ca
nimic nu exista cu adevarat.Suntem doar
mici fiinte,aparent neinsemnate ce vor
sa se localizeze in timp si spatiu ca
creaturi inteligente.De fapt,totul e
abstractitate pura.Fiecare lucru ce ne
inconjoara e fictiv.Te poti baza doar
pe destin,dar ce e cu adevarat destinul?
E un fir narativ,intins la maximum in
unele cazuri,sau plin de noduri pentru
cei ce vor sa-si creeze singuri un
destin.Indiferent cat am incerca sa ne
cream o viata,vom ajunge unde trebuia
sa fim de la inceput doar ca alesesem
drumul ocolitor.Muritorule,nu inceta
sa visezi!Nu ai avea motive s-o faci.
Ai momente cand ai vrea sa renunti la
a visa pentru ca esti dezamagit de
viata reala,dar visele iti dau speranta.
Asteapta sa soseasca momentul cand un
vis frumos va fi un cosmar in comparatie
cu realitate.Alegand din toate cuvintele
pe care le stiu,imposibilul va fi
reprezentat de perfectiune.Nu-ti irosi
viata punand intrebari fara raspuns.
Nu da definitii logice cuvintelor
rostite cu inima.Inceteaza sa crezi ca
ai aflat tot ce e de aflat.Misterul
vietii nu sta in lucrurile mari,ci in
cele mici,minuscule chiar.Nu privi nimic
cu usurinta,orice sau oricine are
dificultatea sa,doar ca adesea e ascunsa
mai bine.Asuma-ti doar puterea de care
dispui.Nu compara lucrurile intre ele,
nici oamenii.Normalitatea e imposibila,
frumusetea de asemenea,bunatate,rautate,
iubire mai multa sau mai putina,ura.Ce
vor toate acestea sa insemne?Ce sunt?
Ce ar vrea sa fie?Nimic,sunt praf si
pulbere.Sunt cuvinte aduse in lume doar
de dragul rautatii.Sa diferentiem
oamenii ca sa le oferim pe tava
pseudo-defecte.
Draga muritorule,ti-am spus toate acestea
ca sa stii ca viata trebuie doar traita,
nu trebuie s-o pretuiesti pentru ca nu
o cunosti.Mi-ar placea ca dupa moarte sa
ma intorc la cele cateva randuri de mai
sus si sa-ti descriu usor ce se va
intampla cand pleoapele iti vor atarna
grele iar corpul iti va deveni ca o
marioneta.Sa nu regreti.Atat am vrut
sa-ti spun.
Traieste,viseaza,iubeste..
As vrea sa-ti spun tie,cel care va muri
sau va pleca si va lua cu el toate
amintirile sau tot ce il lega odata de
locurile astea.As vrea sa-ti spun ca
nimic nu exista cu adevarat.Suntem doar
mici fiinte,aparent neinsemnate ce vor
sa se localizeze in timp si spatiu ca
creaturi inteligente.De fapt,totul e
abstractitate pura.Fiecare lucru ce ne
inconjoara e fictiv.Te poti baza doar
pe destin,dar ce e cu adevarat destinul?
E un fir narativ,intins la maximum in
unele cazuri,sau plin de noduri pentru
cei ce vor sa-si creeze singuri un
destin.Indiferent cat am incerca sa ne
cream o viata,vom ajunge unde trebuia
sa fim de la inceput doar ca alesesem
drumul ocolitor.Muritorule,nu inceta
sa visezi!Nu ai avea motive s-o faci.
Ai momente cand ai vrea sa renunti la
a visa pentru ca esti dezamagit de
viata reala,dar visele iti dau speranta.
Asteapta sa soseasca momentul cand un
vis frumos va fi un cosmar in comparatie
cu realitate.Alegand din toate cuvintele
pe care le stiu,imposibilul va fi
reprezentat de perfectiune.Nu-ti irosi
viata punand intrebari fara raspuns.
Nu da definitii logice cuvintelor
rostite cu inima.Inceteaza sa crezi ca
ai aflat tot ce e de aflat.Misterul
vietii nu sta in lucrurile mari,ci in
cele mici,minuscule chiar.Nu privi nimic
cu usurinta,orice sau oricine are
dificultatea sa,doar ca adesea e ascunsa
mai bine.Asuma-ti doar puterea de care
dispui.Nu compara lucrurile intre ele,
nici oamenii.Normalitatea e imposibila,
frumusetea de asemenea,bunatate,rautate,
iubire mai multa sau mai putina,ura.Ce
vor toate acestea sa insemne?Ce sunt?
Ce ar vrea sa fie?Nimic,sunt praf si
pulbere.Sunt cuvinte aduse in lume doar
de dragul rautatii.Sa diferentiem
oamenii ca sa le oferim pe tava
pseudo-defecte.
Draga muritorule,ti-am spus toate acestea
ca sa stii ca viata trebuie doar traita,
nu trebuie s-o pretuiesti pentru ca nu
o cunosti.Mi-ar placea ca dupa moarte sa
ma intorc la cele cateva randuri de mai
sus si sa-ti descriu usor ce se va
intampla cand pleoapele iti vor atarna
grele iar corpul iti va deveni ca o
marioneta.Sa nu regreti.Atat am vrut
sa-ti spun.
Traieste,viseaza,iubeste..
duminică, 28 noiembrie 2010
Proud of me.
Yeah,i really am proud of me.AM vazut ca la examene importante se poate trece si fara copiat.Mi-am dat seama ca daca sunt atenta intr-o seara pot invata ce invat de obicei in cateva zile daca nu sunt concentrata.Ieri am dat doua examene de admitere la cursuri de excelenta la istorie.
Pe primul l-am luat cu 10,pe al doile cu 9,deci m-am calificat.Sunt asa de mandra de mine...
ps.Stie cineva cum e sa-ti dai seama ca persoana la care te gandesti se gandeste la tine?Adica,deschizi o fereastra la mess dupa ce-ti faci curaj sa zici doua cuvinte si vezi acolo "X is typing a message...".Eu stiu cum e,dar nu gasesc cuvantul potrivit.
Pe primul l-am luat cu 10,pe al doile cu 9,deci m-am calificat.Sunt asa de mandra de mine...
ps.Stie cineva cum e sa-ti dai seama ca persoana la care te gandesti se gandeste la tine?Adica,deschizi o fereastra la mess dupa ce-ti faci curaj sa zici doua cuvinte si vezi acolo "X is typing a message...".Eu stiu cum e,dar nu gasesc cuvantul potrivit.
joi, 25 noiembrie 2010
Apologizing.
Chiar imi cer scuze.Am promis ca voi scrie destul de des si nu mi-am respectat promisiunea.Am fooarte putin timp liber in cursul saptamanii,iar in week-end..o s aincep niste cursuri de excelenta la istorie,iar duminica repetitii pentru o piesa de teatru.Nu mai promit ca o sa scriu pentru ca nu sunt sigura de asta si nu vreau sa-mi mai incalc o promisiune.Pe data viitoare.Pupici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
