Candva visam

mai stii tu oare ziua cand m-ai sarutat pe frunte si cand imi incalzeai mainile in adapostul mainilor tale ? iti mai amintesti tu din cand in cand cum imi bate inima si cum ma simteai la pieptul tau ? dar oare ochii , ochii mi m-ai recunosti cum o faceai adesea ? cum ma adulmecai si a dimineti, a raze de soare, a cafea proaspat macinata miroseam ? eu stiu. mai stiu si nisipul, cum iti scuturai povara de pe umeri, cum imi sopteai cuvinte si ne ascundeam de ceilalti, cum rupeai florile si fugeam, si cantam, cum fumul de tigara se scurgea, rusinea,surasul. Dar timpul,timpul le sterge, le uita, le ingroapa.

droguri.

Ma intreb ce gust are razbunarea. Cred ca e ca otrava ,dulce amaruie ,buna la gust ce-i drept, dar care iti spala de umanitate fiecare organ. Sunt oameni dependenti de sentimentul asta, care ar sacrifica orice pentru o doza, oameni care uita de prieteni sau de orice altceva pentru a se scoate pentru cateva secunde din peisaj, a arata cu degetul si a astepta sa vada lacrimile. Oamenii acestia vad umilinta in ochii celorlalti si astfel isi creaza o imagine, isi hranesc mandria si inhaleaza cu pofta sperantele care sa le tina pofta in frau pana la urmatoarea victima. Pentru ei karma capata alte dimensiuni, sufera de complexul lui Dumnezeu si se cred legiuitori. Au propriile dogme pe care nu le fac cunoscute,ca o secta care se ascunde in spatele principiilor recunoscute de restul societatii ce in esenta pot fi interpretate in nenumarate moduri. Intr-o zi o sa primesc o doza de razbunare,un ultim suflu de fericire al cuiva, si atunci voi afla ca prima nu va fi niciodata ultima. Ca orice drog, exista dependenti, iar eu sunt curioasa.

Nud.

Esti un nud ce merita pictat cu pensula murdara de moarte.Esti dezbracat in fata mea iar oasele iti atarna greu din cauza pacatelor.Parca esti infricosat de propria-ti persoana in timp ce pierdut privesti spre nicaieri.O adiere de vant intra in camera.Tu-ti simti pielea pentru ca acum e rece.Ma pierd deoarece nici macar nu sunt constienta ce faci aici.Hartiile de pe masa zboara.Esti bolnav si vad asta in pupilele dilatate si pielea palida ca luna intr-o seara ce preceda unei zile furtunoase.Nu te mai vazusem de mult,ma facusei sa-ti simt dorul ,iar acum mi te oferi ca o jertfa ,dar eu sunt inlemnita.Imi amintesc povestea noastra despre zile senine cu cer albastru si soare arzator.Imaginar..infect...La fel ca restul vietii noastre aici.Acum tot ce ne ramane e dragoste,pana in zorii zilei urmatoare,dar mi-e frica sa-ti ating epiderma de portelan,sa ranesc martirul ce vine in fata mortii printr-un gest vulgar.Simt sangele pulsandu-mi in vene si-mi musc buza ca un animal salbatic dornic sa sfarame carnea caprioarei.Dragostea noastra reinvie aici inconjurata de sacralitate.Vulgarul nu-si gaseste locul si ne paraseste.Ramanem noi ca doi straini intru singuratate.Tu iti opresti un urlet,te vad cum iti frangi limba cu dintii.Un semn din mana e de ajuns sa intelegi ca eu te vreau asa cum esti,ca poti sa faci ce vrei aici deoarece perfectiunea ta e deja profanata. Facem dragoste sub clar de luna,iar luna ti-e taina cu care ma invalui .

Schimbare de perspectiva

Am obosit . Ma intreb cati dintre noi sunt terminati psihic sau fizic in perioada asta,cati nu stiu ce trebuie sa spuna sau ce sa faca . Multi.Intalnesc astfel de oameni zilnic cand merg la scoala ,cand ies in oras sau pur si simplu cand ma duc pana la magazin .Traim in lumea asta unde e al naibii de greu sa fii fericit ,unde aspiram la teluri prea mari pentru a le atinge,unde ne izbim de limite la fiecare pas ,iar speranta ni se duce pe apa sambetei . Ei,ne intrebam cu totii,cu ce am gresit ? De ce fix noi ? De ce sunt oameni care au tot ce vor si noi nu ? AM gresit pentru ca nu stim sa avem incredere,pentru ca am fost dezamagiti de prea multe ori,pentru ca nu stim sa cerem ajutor deoarece nu stim sa-l dam mai departe. Am plecat pe drumul gresit la momentul gresit si am ajuns la un rezultat gresit. Asta e cauza,faptul ca nu suntem in stare sa ne asumam greselile,sa ne dam seama ca suntem o piesa mica intr-un mecanism urias,dar ca schimbarea incepe de la noi. Asadar,daca vrem sa fim fericiti,de ce nu ne construim singuri fericirea,de ce nu facem schimbari si depunem efort? Pentru ca asa am fost educati,sa asteptam,sa credem ca Dumnezeu are un plan pentru noi si chiar daca stam si ne plangem de mila o sa ajungem in acelasi loc unde am fi ajung muncind . Astazi e ziua in care spun NU,in care fac ce vreau pentru a obtine ce vreau ,azi am obosit sa astept , azi sunt FERICITA!

Oricand.

Astazi am deschis ochii dupa mult timp de gandire,dupa ce vantul mi-a inchis pleoapele si am pus geana pe geana.Noi,atat am visat.Cum imi miroaseai pielea si parul si ma sarutai pe crestetul capului,cum chicoteam ca un copil proaspat imbaiat in cuvinte dulci.Tu,mereu acolo,ca un tata si un prieten si un frate si un dusman,tu cel ce imi strange bucatile de suflet aruncate pe jos si le aduna in ceva mai bun si le imbina si le lipeste.Eu care nu stiam cuvinte ,dar stiam gesturi , gesturile tuturor,dar ale tale cel mai bine,te aflam cu ochii inchisi si iti cantam dorul cu sunete nestiute de altcineva.Te iubeam,de asta te cautam in permanenta,de asta ma aratam cu teama si placere,ma deschideam in fata ta,iar tu imi luai mainile si mi le sarutai si imi sorbeai speranta din priviri.Niciodata nu stiam ce crezi,tu nu-mi ziceai.Pentru noi lumea era un fior , cel pe care-l simteam cand ne atingeam .Crezul nostru personal era cel pe care ni-l rostisem in prima noapte de ganduri si pe care-l continuam in toate celelalte pentru ca doream sa fie "pentru totdeauna " ... Dar azi,azi m-am trezit si mi-am dat seama ca visele raman vise de obicei.

back in business

M-am intors.Stiu ca poate parea ciudata revenirea mea brusca,dar asta am simtit ca trebuie sa fac.Orgoliul nemasurat ma impinge sa fac asta,dar ,hei,e inca un motiv.Voi fi tot eu , fara sa ma pierd in clisee,in cuvinte pompoase care nu scot adevaratul sens din spatele lor la iveala . Sa visati verde :)