Candva visam

mai stii tu oare ziua cand m-ai sarutat pe frunte si cand imi incalzeai mainile in adapostul mainilor tale ? iti mai amintesti tu din cand in cand cum imi bate inima si cum ma simteai la pieptul tau ? dar oare ochii , ochii mi m-ai recunosti cum o faceai adesea ? cum ma adulmecai si a dimineti, a raze de soare, a cafea proaspat macinata miroseam ? eu stiu. mai stiu si nisipul, cum iti scuturai povara de pe umeri, cum imi sopteai cuvinte si ne ascundeam de ceilalti, cum rupeai florile si fugeam, si cantam, cum fumul de tigara se scurgea, rusinea,surasul. Dar timpul,timpul le sterge, le uita, le ingroapa.

droguri.

Ma intreb ce gust are razbunarea. Cred ca e ca otrava ,dulce amaruie ,buna la gust ce-i drept, dar care iti spala de umanitate fiecare organ. Sunt oameni dependenti de sentimentul asta, care ar sacrifica orice pentru o doza, oameni care uita de prieteni sau de orice altceva pentru a se scoate pentru cateva secunde din peisaj, a arata cu degetul si a astepta sa vada lacrimile. Oamenii acestia vad umilinta in ochii celorlalti si astfel isi creaza o imagine, isi hranesc mandria si inhaleaza cu pofta sperantele care sa le tina pofta in frau pana la urmatoarea victima. Pentru ei karma capata alte dimensiuni, sufera de complexul lui Dumnezeu si se cred legiuitori. Au propriile dogme pe care nu le fac cunoscute,ca o secta care se ascunde in spatele principiilor recunoscute de restul societatii ce in esenta pot fi interpretate in nenumarate moduri. Intr-o zi o sa primesc o doza de razbunare,un ultim suflu de fericire al cuiva, si atunci voi afla ca prima nu va fi niciodata ultima. Ca orice drog, exista dependenti, iar eu sunt curioasa.

Nud.

Esti un nud ce merita pictat cu pensula murdara de moarte.Esti dezbracat in fata mea iar oasele iti atarna greu din cauza pacatelor.Parca esti infricosat de propria-ti persoana in timp ce pierdut privesti spre nicaieri.O adiere de vant intra in camera.Tu-ti simti pielea pentru ca acum e rece.Ma pierd deoarece nici macar nu sunt constienta ce faci aici.Hartiile de pe masa zboara.Esti bolnav si vad asta in pupilele dilatate si pielea palida ca luna intr-o seara ce preceda unei zile furtunoase.Nu te mai vazusem de mult,ma facusei sa-ti simt dorul ,iar acum mi te oferi ca o jertfa ,dar eu sunt inlemnita.Imi amintesc povestea noastra despre zile senine cu cer albastru si soare arzator.Imaginar..infect...La fel ca restul vietii noastre aici.Acum tot ce ne ramane e dragoste,pana in zorii zilei urmatoare,dar mi-e frica sa-ti ating epiderma de portelan,sa ranesc martirul ce vine in fata mortii printr-un gest vulgar.Simt sangele pulsandu-mi in vene si-mi musc buza ca un animal salbatic dornic sa sfarame carnea caprioarei.Dragostea noastra reinvie aici inconjurata de sacralitate.Vulgarul nu-si gaseste locul si ne paraseste.Ramanem noi ca doi straini intru singuratate.Tu iti opresti un urlet,te vad cum iti frangi limba cu dintii.Un semn din mana e de ajuns sa intelegi ca eu te vreau asa cum esti,ca poti sa faci ce vrei aici deoarece perfectiunea ta e deja profanata. Facem dragoste sub clar de luna,iar luna ti-e taina cu care ma invalui .

Schimbare de perspectiva

Am obosit . Ma intreb cati dintre noi sunt terminati psihic sau fizic in perioada asta,cati nu stiu ce trebuie sa spuna sau ce sa faca . Multi.Intalnesc astfel de oameni zilnic cand merg la scoala ,cand ies in oras sau pur si simplu cand ma duc pana la magazin .Traim in lumea asta unde e al naibii de greu sa fii fericit ,unde aspiram la teluri prea mari pentru a le atinge,unde ne izbim de limite la fiecare pas ,iar speranta ni se duce pe apa sambetei . Ei,ne intrebam cu totii,cu ce am gresit ? De ce fix noi ? De ce sunt oameni care au tot ce vor si noi nu ? AM gresit pentru ca nu stim sa avem incredere,pentru ca am fost dezamagiti de prea multe ori,pentru ca nu stim sa cerem ajutor deoarece nu stim sa-l dam mai departe. Am plecat pe drumul gresit la momentul gresit si am ajuns la un rezultat gresit. Asta e cauza,faptul ca nu suntem in stare sa ne asumam greselile,sa ne dam seama ca suntem o piesa mica intr-un mecanism urias,dar ca schimbarea incepe de la noi. Asadar,daca vrem sa fim fericiti,de ce nu ne construim singuri fericirea,de ce nu facem schimbari si depunem efort? Pentru ca asa am fost educati,sa asteptam,sa credem ca Dumnezeu are un plan pentru noi si chiar daca stam si ne plangem de mila o sa ajungem in acelasi loc unde am fi ajung muncind . Astazi e ziua in care spun NU,in care fac ce vreau pentru a obtine ce vreau ,azi am obosit sa astept , azi sunt FERICITA!

Oricand.

Astazi am deschis ochii dupa mult timp de gandire,dupa ce vantul mi-a inchis pleoapele si am pus geana pe geana.Noi,atat am visat.Cum imi miroaseai pielea si parul si ma sarutai pe crestetul capului,cum chicoteam ca un copil proaspat imbaiat in cuvinte dulci.Tu,mereu acolo,ca un tata si un prieten si un frate si un dusman,tu cel ce imi strange bucatile de suflet aruncate pe jos si le aduna in ceva mai bun si le imbina si le lipeste.Eu care nu stiam cuvinte ,dar stiam gesturi , gesturile tuturor,dar ale tale cel mai bine,te aflam cu ochii inchisi si iti cantam dorul cu sunete nestiute de altcineva.Te iubeam,de asta te cautam in permanenta,de asta ma aratam cu teama si placere,ma deschideam in fata ta,iar tu imi luai mainile si mi le sarutai si imi sorbeai speranta din priviri.Niciodata nu stiam ce crezi,tu nu-mi ziceai.Pentru noi lumea era un fior , cel pe care-l simteam cand ne atingeam .Crezul nostru personal era cel pe care ni-l rostisem in prima noapte de ganduri si pe care-l continuam in toate celelalte pentru ca doream sa fie "pentru totdeauna " ... Dar azi,azi m-am trezit si mi-am dat seama ca visele raman vise de obicei.

back in business

M-am intors.Stiu ca poate parea ciudata revenirea mea brusca,dar asta am simtit ca trebuie sa fac.Orgoliul nemasurat ma impinge sa fac asta,dar ,hei,e inca un motiv.Voi fi tot eu , fara sa ma pierd in clisee,in cuvinte pompoase care nu scot adevaratul sens din spatele lor la iveala . Sa visati verde :)

Scrisoare tie.

Draga omule,

As vrea sa-ti spun tie,cel care va muri
sau va pleca si va lua cu el toate
amintirile sau tot ce il lega odata de
locurile astea.As vrea sa-ti spun ca
nimic nu exista cu adevarat.Suntem doar
mici fiinte,aparent neinsemnate ce vor
sa se localizeze in timp si spatiu ca
creaturi inteligente.De fapt,totul e
abstractitate pura.Fiecare lucru ce ne
inconjoara e fictiv.Te poti baza doar
pe destin,dar ce e cu adevarat destinul?
E un fir narativ,intins la maximum in
unele cazuri,sau plin de noduri pentru
cei ce vor sa-si creeze singuri un
destin.Indiferent cat am incerca sa ne
cream o viata,vom ajunge unde trebuia
sa fim de la inceput doar ca alesesem
drumul ocolitor.Muritorule,nu inceta
sa visezi!Nu ai avea motive s-o faci.
Ai momente cand ai vrea sa renunti la
a visa pentru ca esti dezamagit de
viata reala,dar visele iti dau speranta.
Asteapta sa soseasca momentul cand un
vis frumos va fi un cosmar in comparatie
cu realitate.Alegand din toate cuvintele
pe care le stiu,imposibilul va fi
reprezentat de perfectiune.Nu-ti irosi
viata punand intrebari fara raspuns.
Nu da definitii logice cuvintelor
rostite cu inima.Inceteaza sa crezi ca
ai aflat tot ce e de aflat.Misterul
vietii nu sta in lucrurile mari,ci in
cele mici,minuscule chiar.Nu privi nimic
cu usurinta,orice sau oricine are
dificultatea sa,doar ca adesea e ascunsa
mai bine.Asuma-ti doar puterea de care
dispui.Nu compara lucrurile intre ele,
nici oamenii.Normalitatea e imposibila,
frumusetea de asemenea,bunatate,rautate,
iubire mai multa sau mai putina,ura.Ce
vor toate acestea sa insemne?Ce sunt?
Ce ar vrea sa fie?Nimic,sunt praf si
pulbere.Sunt cuvinte aduse in lume doar
de dragul rautatii.Sa diferentiem
oamenii ca sa le oferim pe tava
pseudo-defecte.
Draga muritorule,ti-am spus toate acestea
ca sa stii ca viata trebuie doar traita,
nu trebuie s-o pretuiesti pentru ca nu
o cunosti.Mi-ar placea ca dupa moarte sa
ma intorc la cele cateva randuri de mai
sus si sa-ti descriu usor ce se va
intampla cand pleoapele iti vor atarna
grele iar corpul iti va deveni ca o
marioneta.Sa nu regreti.Atat am vrut
sa-ti spun.
Traieste,viseaza,iubeste..

Proud of me.

Yeah,i really am proud of me.AM vazut ca la examene importante se poate trece si fara copiat.Mi-am dat seama ca daca sunt atenta intr-o seara pot invata ce invat de obicei in cateva zile daca nu sunt concentrata.Ieri am dat doua examene de admitere la cursuri de excelenta la istorie.
Pe primul l-am luat cu 10,pe al doile cu 9,deci m-am calificat.Sunt asa de mandra de mine...
ps.Stie cineva cum e sa-ti dai seama ca persoana la care te gandesti se gandeste la tine?Adica,deschizi o fereastra la mess dupa ce-ti faci curaj sa zici doua cuvinte si vezi acolo "X is typing a message...".Eu stiu cum e,dar nu gasesc cuvantul potrivit.

Apologizing.

Chiar imi cer scuze.Am promis ca voi scrie destul de des si nu mi-am respectat promisiunea.Am fooarte putin timp liber in cursul saptamanii,iar in week-end..o s aincep niste cursuri de excelenta la istorie,iar duminica repetitii pentru o piesa de teatru.Nu mai promit ca o sa scriu pentru ca nu sunt sigura de asta si nu vreau sa-mi mai incalc o promisiune.Pe data viitoare.Pupici.

Realizare.

AM ajuns cu bine intr-a VIII-a.Nu zic ca nu-i bine,colegii s-au amturizat,din punctul asta de vedere e foarte misto,doar ca e foarte greu.Geografia de a 8-a ma depaseste.Serios:|.Inca din clasa I am fost genul de elev model(=note bune,mai timida,ascultatoare).Ma,eu inteleg ca majoritatea scolilor vor sa ne spele crierele ,sa putem fi manipulati mai usor and co.,dar eu nu pot suporta asta.Eu am nevoie sa-mi exprim punctul de vedere,eu spun cand mi se pare ca ceva e nedrept.Deci,realizarea mea de cand am icneput anul a fost ca am reusit ceva ce nu mi se intamplase de 8 ani:sa ma scota un profesor din clasa pe motiv ca nu ma mai suporta.C`mon,tot ce am facut a fost sa-i iau apararea unei colege care lipsea.
Asa,sa numim A-fata care lipsea si B-alta colega de a mea.
Deci,fiind profesor,vi se pare normal sa ii cereti telefonul lui B(la noi in scoala elevii nu au voie cu telefoanele),"mituind-o" ca daca ti-l da,nu o sa-i ziceti doamnei director ca are telefonul la ea,s-o sunati pe A,s-o acuzati ca chiuleste si ca e iubita unui baiat cu 1 an mai mic ca ea(profa era diriginta baiatului,presupun ca d-aia o interesa asa mult pe ea).Acum ziceti voi,vi se pare normal?
ps.Am uitat sa zic ca cei doi nici nu erau imrpeuna,erau doar foarte buni prieteni.

I`m back

Imi cer multe,adica foarte multe scuze ca am chiulit de la scrisul pe blog.So,am lipsit de aici,sa nu lipsesc de la scoala.O sa ma intorc,promit.O sa scriu cam foarte rar,odata la doua,trei zile,dar promit ca nu mai mult de o saptamana.Pana atunci,pupici!

The timer.

Aseara am vazut o comedie destul de interesanta,The timer.Titlul provine de la un cip implantat in mana dominanta incepanand cu varsta de 14 ani,daca vroiau parintii sau oricand vroiai tu.Cipul asta avea un cronometru care se activa cand isi punea sufletul tau pereche un cip.Cronometrul iti arata exact cat mai ai de asteptat,se oprea cu o zi inainte sa iti intalnesti sortitul/sortita si piuia cand va priveati in ochi.Eroinei filmului,Oonei,nu i se porneste cronometrul.Ea incearca sa gaseasca barbatii fara cronometru ,facandu-i ea sa-si puna unul,dar daca nu e barbatul respectiv sufletul ei pereche,ea mereu decide sa se desparta pwntru ca ar fi o relatie sortita pieirii.Cel mai mult mi-a placut de fratele Oonei care nu vroiaun cronometru sa nu fie legat de nimeni,dar mama lui ii pune unul cand inca nu implinise 14 ani si cronometrul porneste,mai avand doar 3 zile de asteptat pana-si va intalni sortita.Spre sfarsit situatia ia o intorsatura ciudata,dar nu va voi dezvalui eu tot,ci va las pe voi sa descoperiti,asa ca nu-mi ramane decat sa va urez vizionare placuta.:)

ps.:Daca ar conta vreun pic,eu as face *ceea ce altii o considerau greseala Oonei* faza cu asteptatul sufletului pereche daca as avea un Timer,fara relatii sortite pieirii.

Meditand..

Aseara amintirile au pus mana pe mine,mi-au stors si ultima lacrima,m-au inabusit si m-au facut sa-mi epuizez gandurile.Mi-am dat seama ca mi-am epuizat viata degeaba,ca nu am adunat nimic,ca nu am niciun prieten pe care pot sa-l sun la 03:00 a.m. si sa plang in telefon.S-ar putea ca ultima afirmatie sa faca unele persoane sa nu se simta chiar bine,dar macar aici sa fiu sincera.Si in avalansa de sentimente care m-a cuprins,m-am amuzat putin urmarind Started for 10,aveti si un trailer..

Punct bifat .

Mereu mi-am dorit sa ajung pe Marte.SI se pare ca mai am o sansa.
"Din surse secrete NASA, naţia Română a fost aleasă pentru a coloniza planeta Marte...

Dintre toate naţiile studiate au fost aleşi românii pentru că într-un viitor habitat artificial pe Marte ar rezista cel mai bine."
Motivele aici.

Congrats!

Felicitari Vama pentru Show-ul de la Folk you 2010.
SI noul cantec.


Later edit:AM uitat sa spun.Show-ul m-a facut sa plang,sa rad,sa cant,sa dansez..si toate astea de la 00:00 pana pe la 2:15 in camera mea in fata Tv-ului.

Si atat.

Si-am adormit usor in dulcile acorduri de chitara..Poate somnul adanc si noaptea linistita s-au datorat oboselii,sau nu..stateam si ma gandeam.Meditam asupra situatiei in care ma aflu.Nu o sa povestesc despre asta.Nu stiu de ce ,dar cei ce privesc din exterior vad totul simplu si usor.EU nu vad asa.Intr-un final nu am ajuns la vreo concluzie.Tot ce stiu e ca..am renuntat la sentimente,ca prefer un zambet in locul unei lacrimi si ca...da,chiar tin la el..

Ceva.

Daca as fi decis eu,asta ar fi castigat Eurovisionul.

Lacrimi..

Lasa..ca te iubeste tati...

Cantecul de vara.

Totusi raman si la veche mea obsesie.

Ps:M-am indragostit.Detalii dupa ce fac unele clarificari.

Some Outfits.

EU m-as imbraca asa.