Multumesc,cred.

El mereu stia cand vroiam sa zambesc,el mereu stia cand vroiam sa-mi pastrez starea deplorabila.Pentru el conta fiecare zambet schitat,iar fiecare hohot de ras ii dadea aripi.Nu stiu ce simtea cand imi miscam mainile sau  stranutam sau clipeam,dar cert e ca ii placea sa-mi urmareasca fiecare miscare.Il priveam cateodata dincolo de mainile dure si reci,dincolo de pielea inasprita sau de ochii mereu aplecati spre pamant.Nu stiu ce vedeam,acolo nimic nu era clar.Am descoperit multa puritate si tot pe el,cel pe care-l stiam asa de bine.Multumesc ca...m-ai iubit.