Realizare.

AM ajuns cu bine intr-a VIII-a.Nu zic ca nu-i bine,colegii s-au amturizat,din punctul asta de vedere e foarte misto,doar ca e foarte greu.Geografia de a 8-a ma depaseste.Serios:|.Inca din clasa I am fost genul de elev model(=note bune,mai timida,ascultatoare).Ma,eu inteleg ca majoritatea scolilor vor sa ne spele crierele ,sa putem fi manipulati mai usor and co.,dar eu nu pot suporta asta.Eu am nevoie sa-mi exprim punctul de vedere,eu spun cand mi se pare ca ceva e nedrept.Deci,realizarea mea de cand am icneput anul a fost ca am reusit ceva ce nu mi se intamplase de 8 ani:sa ma scota un profesor din clasa pe motiv ca nu ma mai suporta.C`mon,tot ce am facut a fost sa-i iau apararea unei colege care lipsea.
Asa,sa numim A-fata care lipsea si B-alta colega de a mea.
Deci,fiind profesor,vi se pare normal sa ii cereti telefonul lui B(la noi in scoala elevii nu au voie cu telefoanele),"mituind-o" ca daca ti-l da,nu o sa-i ziceti doamnei director ca are telefonul la ea,s-o sunati pe A,s-o acuzati ca chiuleste si ca e iubita unui baiat cu 1 an mai mic ca ea(profa era diriginta baiatului,presupun ca d-aia o interesa asa mult pe ea).Acum ziceti voi,vi se pare normal?
ps.Am uitat sa zic ca cei doi nici nu erau imrpeuna,erau doar foarte buni prieteni.

I`m back

Imi cer multe,adica foarte multe scuze ca am chiulit de la scrisul pe blog.So,am lipsit de aici,sa nu lipsesc de la scoala.O sa ma intorc,promit.O sa scriu cam foarte rar,odata la doua,trei zile,dar promit ca nu mai mult de o saptamana.Pana atunci,pupici!

The timer.

Aseara am vazut o comedie destul de interesanta,The timer.Titlul provine de la un cip implantat in mana dominanta incepanand cu varsta de 14 ani,daca vroiau parintii sau oricand vroiai tu.Cipul asta avea un cronometru care se activa cand isi punea sufletul tau pereche un cip.Cronometrul iti arata exact cat mai ai de asteptat,se oprea cu o zi inainte sa iti intalnesti sortitul/sortita si piuia cand va priveati in ochi.Eroinei filmului,Oonei,nu i se porneste cronometrul.Ea incearca sa gaseasca barbatii fara cronometru ,facandu-i ea sa-si puna unul,dar daca nu e barbatul respectiv sufletul ei pereche,ea mereu decide sa se desparta pwntru ca ar fi o relatie sortita pieirii.Cel mai mult mi-a placut de fratele Oonei care nu vroiaun cronometru sa nu fie legat de nimeni,dar mama lui ii pune unul cand inca nu implinise 14 ani si cronometrul porneste,mai avand doar 3 zile de asteptat pana-si va intalni sortita.Spre sfarsit situatia ia o intorsatura ciudata,dar nu va voi dezvalui eu tot,ci va las pe voi sa descoperiti,asa ca nu-mi ramane decat sa va urez vizionare placuta.:)

ps.:Daca ar conta vreun pic,eu as face *ceea ce altii o considerau greseala Oonei* faza cu asteptatul sufletului pereche daca as avea un Timer,fara relatii sortite pieirii.

Meditand..

Aseara amintirile au pus mana pe mine,mi-au stors si ultima lacrima,m-au inabusit si m-au facut sa-mi epuizez gandurile.Mi-am dat seama ca mi-am epuizat viata degeaba,ca nu am adunat nimic,ca nu am niciun prieten pe care pot sa-l sun la 03:00 a.m. si sa plang in telefon.S-ar putea ca ultima afirmatie sa faca unele persoane sa nu se simta chiar bine,dar macar aici sa fiu sincera.Si in avalansa de sentimente care m-a cuprins,m-am amuzat putin urmarind Started for 10,aveti si un trailer..

Punct bifat .

Mereu mi-am dorit sa ajung pe Marte.SI se pare ca mai am o sansa.
"Din surse secrete NASA, naţia Română a fost aleasă pentru a coloniza planeta Marte...

Dintre toate naţiile studiate au fost aleşi românii pentru că într-un viitor habitat artificial pe Marte ar rezista cel mai bine."
Motivele aici.

Congrats!

Felicitari Vama pentru Show-ul de la Folk you 2010.
SI noul cantec.


Later edit:AM uitat sa spun.Show-ul m-a facut sa plang,sa rad,sa cant,sa dansez..si toate astea de la 00:00 pana pe la 2:15 in camera mea in fata Tv-ului.

Si atat.

Si-am adormit usor in dulcile acorduri de chitara..Poate somnul adanc si noaptea linistita s-au datorat oboselii,sau nu..stateam si ma gandeam.Meditam asupra situatiei in care ma aflu.Nu o sa povestesc despre asta.Nu stiu de ce ,dar cei ce privesc din exterior vad totul simplu si usor.EU nu vad asa.Intr-un final nu am ajuns la vreo concluzie.Tot ce stiu e ca..am renuntat la sentimente,ca prefer un zambet in locul unei lacrimi si ca...da,chiar tin la el..